PRODUCEREA MATERIALULUI SĂDITOR LA NUC

La fel ca la alte specii pomicole producerea materialului săditor la nuc se poate face prin înmulţire vegetativă sau generativă.

Înmulțire vegetativă

Prin înmulţirea vegetativă nu se transmit în mod fidel la urmaşi caracterele plantei mamă. Nu întotdeauna dintr-o nucă bună va rezulta un pom care să producă nuci la fel de bune. De aceea, este indicat să se înfiinţeze plantaţii cu material săditor obţinut prin înmulţire pe cale vegetativă, în special prin altoire, metodă prin care însuşirile soiului rămîn neschimbate. Plantaţiile de nuc obţinute cu astfel de material vor fi uniforme ca habitus al pomilor şi se obţin producţii mari ce pot fi standardizate şi valorificate pe piaţă.

Înmulţire generativă

Înmulţirea nucului pe cale generativă nu este indicată la soiuri deoarece are următoarele dezavantaje:

  • intră tîrziu pe rod (după 10-15 ani de la plantare);
  • fructele obţinute sunt neuniforme ca formă şi mărime;
  • aspectul pomilor în plantaţie este neuniform.

Înmulţirea nucilor prin sămânţă se poate face pentru înfiinţarea de plantaţii destinate producţiei de lemn şi în secundar producţiei de fructe şi pentru obţinerea portaltoilor. Recoltarea nucilor pentru sămânţă se face la maturitatea deplină a acestora (cînd învelişul verde crapă). Acestea trebuie să fie uniforme ca aspect şi mărime.Pentru obţinerea de portaltoi se aleg nuci mici, cu greutate de 6-10 g. Acestea îşi păstrează facultatea germinativă 2-3 ani dacă sunt păstrate în condiţii frigorifice, la 0-5˚ C.

Pentru înfiinţarea şcolii de puieţi, nucile se seamănă toamna sau primăvara.Semănatul de toamnă se poate face în a doua jumătate a lunii octombrie. Distanţa de semănat este de 90/10-12 cm. După semănat se face bilonarea rîndului cu un strat de pămînt de 15-20 cm. Dacă nu au fost însămînţate toamna, nucile trebuie stratificate pentru perioada de iarnă, pentru parcurgerea procesului de postmaturaţie, care la această specie este de 90 zile. Dacă trebuie să semănăm primăvara nuci care nu au fost stratificate, acestea se introduc în apă la temperatură de 55-60˚ C unde se lasă 3 zile, apoi se scot şi se repetă operaţiunea, după care se scurg de apă, se stratifică în nisip umed, în încăperi la 24-26˚ C, timp de 10-14zile, după care se seamănă..Semănatul de primăvară se face în a doua jumătate a lunii martie, cu nuci la care s-a parcurs postmaturaţia. Distanţa de plantare este de 90/15-20 cm, iar rândul nu se bilonează. În timpul verii se efectuează lucrările de întreţinere necesare pentru a asigura o dezvoltare normală a puieţilor. Toamna se recoltează şi se sortează conform standardelor de calitate. Dacă puieţii nu au ajuns la dimensiunile prevăzute, se păstrează încă un an în şcoala de puieţi. În primăvara următoare (înainte de dezmugurit) se plantează pentru înfiinţarea cîmpului I, la distanţa de 90 cm, între rînduri şi 35-40 cm pe rînd. La plantare, sistemul radicular se scurtează uşor pînă la ţesut sănătos. Rănile provocate pe rădăcină la nuc, cu ocazia transplantărilor, se vindecă greu şi acest proces durează cel puţin un an. La puieţi nu se scurtează tulpina, deoarece mugurele terminal porneşte mai repede în vegetaţie şi asigură o creştere dreaptă a tulpinii. Puieţii de nuc pot fi obţinuţi şi în ghivece, avantajul acestei tehnologii fiind posibilitatea ca puieţii să fie plantaţi în cîmp şi primăvara tîrziu (10-15 mai), după ce a trecut pericolul de îngheţuri. În timpul perioadei de vegetaţie se fac lucrări de întreţinere specifice. Combatera bolilor şi dăunătorilor se efectuează prin aplicarea a 6 – 8 tratamente cu zeamă bordeleză 0,5 – 1% sau cu alte produse cuprice în amestec cu insecticidele adecvate.